miercuri, 26 martie 2008

26 bate la usa. La usa mea!

Sa ne lamurim!
Nu vreau sa imbatranesc!

Acum, nu stiu cum sa fac sa ocolesc ziua mea... sa dorm in ziua aia? sa fug de toti? sa ma ascund undeva si sa astept sa treaca?

Imi amintesc de toate celelalte aniversari, de bucuria cu care ma trezeam cat mai dimineata ca sa raspund la telefoane si la mesaje, de intalnirile cu prietenii, de cadourile lor...
Eu sunt, sa ne intelegem, din varful unghiilor de la picioare pana in crestetul capului, o persoana dependenta de cadouri!
Eram innebunita, disperata, faceam wish-listuri nesfarsite, cu adaugiri si completari nenumarate... si ma simteam speciala!

Imi place sa ma simt speciala!

Si deodata, dupa cea cu nr. 24 s-a intamplat ceva!
S-a dus naibii toata incantarea mea, lasand loc nervilor si a plansului cu sughituri. Cu cat imi dadeam seama cat sunt de patetica, cu atat mai tare plangeam... pt ca undeva, intre 24 si 25 s-a pierdut ceva...
Nu imi place sa ma gandesc ca peste 4 ani o sa am 30, iar peste inca 10...40, de ce sa sarbatoresc asta?! Nu vreau!

Clar, ne-am lamurit cu asta! Dar, atunci, ce alternativa am?
Sa ma ascund intr-un colt si sa astept sa mor?!
Sa las toti anii astia sa treaca pe langa mine?
Sa-i las pe toti demonii astia din capsorul meu feminin sa-mi influenteze prezentul?
Si pentru ce?

Nu... sa se duca... nu-mi pasa!
Eu am sa spun tuturor ca am 20 de ani!
Fara TVA.

Niciun comentariu: