Noaptea celor o mie de guri de cafea

O luna murdara izbea cu putere in geam
nu dormeam, era noaptea celor o mie de guri de cafea
noaptea in care as fi vrut sa ma duc cu zaharelul la plimbare.
Luna ranjea ca o prietena care te lucreaza pe la spate
nu dormeam, era vremea sa ma lupt cu morile de vant.
Cerul se latea in toate directiile in care puteai privi
si stelele, usuratice, faceau ochi dulci luceafarului
Eu le vedeam, dar taceam, ce treaba am eu cu ele?!
Era noapte, noapte sticloasa de noiembrie
imi inghetau gandurile daca nu le inveleam cu patura
nu dormeam, imi ingropam visele, da, si le spuneam sa se odihneasca in pace.