sâmbătă, 31 iulie 2010

O lume minunată în care veți găsi... numai bulbuci

Bulbuci. Se mai spune că seamănă cu o bătaie de aripi de fluturi. Nici n-ar fi ciudat să fie așa, din moment ce eu îi învăț să zboare. Sau cu o pâlpâire. Eu m-am gândit mult. Am analizat și-am comparat. Pentru mine sunt bulbuci. Așa simt eu mișcările pe care le face domnișoara Florea. Le simt de mai mult timp. Din cauză că nu știam sigur că ele sunt și nu altceva, n-am să știu niciodată care a fost prima zi în care am simțit-o. Nici nu mai contează, o știu vioaie și sănătoasă din ecografii și e mai mult decât suficient.
 
PS: Mi-e frică de trecerea timpului, dar nimic nu-mi doresc mai mult decât să vină iarna.

2 comentarii:

delia spunea...

felicitari! tre sa fie f frumoss! mai scrie despre cum se misca, ca eu am nevoie sa stiu:).

Ambasadoarea spunea...

Eu as mai scrie despre asta, Delia, daca mi-as gasi si cuvintele:)