miercuri, 19 ianuarie 2011

După aproape 2 luni de "grădinărit"...

... aș putea să declar că floare ca a mea nu are nimenea :)) A, și următoarele:
- m-a ucis lipsa somnului și acum doar bântui pe-aici. știu că dorm, dar nu știu când.
- zilele sunt în mare parte toate la fel, astfel că nu-mi amintesc dacă am vorbit la telefon cu cineva azi sau sâmbăta trecută.
- când ies cu ea la plimbare mă rog să nu înceapă să plângă că n-aș ști ce să-i fac afară în mijlocul lumii.
- da, dacă aș fi sinceră până la capăt, aș spune că intru oarecum în panică când plânge.
- mi s-a întâmplat să o uit în dreptul unor rafturi în supermarket sau la coadă la covrigi, după ce am luat covrigii:)
- după un  timp, îți pierzi și cumpătul. cine nu recunoaște, minte.
- n-are nici 2 luni și e schimbată așa tare că uneori mi-e dor de cum era când avea doar câteva zile/săptămâni, așa că mă uit la pozele pe care i le-am făcut atunci:)
- desigur, Iris e cea mai frumoasă creatură de pe fața pământului. chiar și cu bubițele/iritațiile/petele din ultima vreme (normale, spune dr., eu aș vrea totuși o soluție)
- râde cu gura bărcuță și mă urmărește cu privirea când mă foiesc prin fața ei. încep să cred că știe cine-i mă-sa:)
- bineînțeles, a reușit și mi-a borât în ochi și-n gură într-o noapte. nu mi-a fost scârbă (cum vă e vouă citind asta:), m-a bufnit râsul.
- doarme pe burta mea câte 2 ore jumate iar durerile, foamea, nevoile fiziologice sau poziția incomodă nu mă fac să mă descotorosesc de ea înainte să vrea ea să se trezească.
- am ieșit prima oară cu ea la o plimbare adevărată când avea 24 de zile. m-am întors după 3 ore. bunică-mea a zis că-s tâmpită și că-mi bat joc de ea. ea? a dormit tot timpul.
- pentru că nimeni nu se îngrămădește să recunoască asta o să zic eu că uneori (mai des sau mai rar, după cum îți e norocul și copilul) îți vine să bușești, trântești și să fugi în pijamale de-acasă și să revii când o trece copilul de la niște luni la niște ani.
- nimeni nu știe mai bine ca tine ce și cum să-i facă copilului. poate nu-i mereu valabil, dar orice mamă crede asta.
- viața mea nu mai e la fel, da' cui îi mai pasă? ce trebuie să revină la norml, o să revină. ce trebuie să se îmbunătățească, o să se îmbunătățească. încet. o să învăț să am răbdare. și când n-o să mai am- o să am blog:)
- (o să spun) după naștere (deși nu consider că am născut. repet, pe Iris a născut-o doctorița. am decența să nu mă cac pe mine că știu ce-i aia o naștere. deși am avut durerile și chinurile mele) m-am crezut pe rând nemuritoare, invincibilă, legumă, specială, supra-naturală. acum descopăr că tot om sunt, am voie să mă simt depășită, să mă doară, să mor de oboseală, să-mi fie dor de ceva, orice, fără să mă simt vinovată, ca și cum dacă îmi doresc ceva din trecut, aș anula prezentul și implicit pe Iris. toate merg împreună și toate merg separat.
- jubilez de fiecare dată când descopăr o nouă metodă de a o calma pe creatura minunată și isterică uneori.
- de pe 14 am renunțat la alăptat, până nu renunța el la mine de tot. într-o săptămână de la introducerea laptelui praf, ca supliment, a luat în greutate aproape 700 de grame (a depășit și ea 4 kg), așa cum trebuia să se întâmple de la început, nu cu întârziere. Iris e bine și-așa sunt și eu.
- muuult timp puneam toate hainele din dulap pe ea când ieșeam afară. nici acum nu știu bine când să mă opresc:)
- câteodată, văzând și știind cât de repede o să crească mă apucă frica că ar putea să mi se facă atât de dor de toate astea încât... you know...
- cel mai tare și cel mai tare mi-e frică să nu fac ceva greșit în ceea ce o privește.
- o cam iubesc. cam maxim, așa.

9 comentarii:

shmeny spunea...

daaaaa. Iris este un copil bun si cred ca in curand iti va restitui pretiosul somn, cand va descoperi si ea ce marfa e sa dormi toata noaptea. si da, cine nu recunoaste, minte, dar e plin netul de mame exemplare, cu spirit de sacrificiu... NOT!!!! ii place la plimbare, nu? doarme ca purcelu'!

Ambasadoarea spunea...

Ma plang ca, na, nu sunt obisnuita cu toate astea, dar Iris e chiar un copil prea bun uneori. Doarme noaptea de la 7-8 la 3-4, de cele mai multe ori:)

Ah, mamele astea, s-o mai suga, zic! :D

femeia fericita spunea...

Na, amu m-am sifonat. Si io-s exemplara si cu spirit de sacrificiu. hihihihihhihhi. Asta e, bestie m-am nascut, bestie am sa mor!

Femeie, dat fiind faptul ca ne-ai scris asa de muuuuult si frumoooooooos, banuiesc ca apuci sa mai si dormi. Felicitari, ce mai! Esti paradoxala, da atat de calda si cuminte, ca-mi vine sa te pup tare tare!

Iti vine sa fugi de-acasa? (hihihi, pana unde, pana la coltul strazii? Si dup-aia fuga-fuga inapoi, sa vezi daca ingerasul e acoperit bine?)

Ti-a vomat in ochi. Nu mi-a fost scarba, sunt mandra de atitudinea ta. Eu cred ca noi credem ca iubim. Dar e asa ciudat, abea dupa ce nastem iubim. Iubim ca niste nebune...

Ambasadoarea spunea...

Ba, le spui si tu intr-un feeel...:)
Sa ma pupi tare-tare cand ne-om vedea, ca io planuiesc sa traiesc mult si poate toata viata oi reusi si sa te intalnesc.

anca oprescu spunea...

ma...mama florii, tu imi starnesti niste treburi intre geana de sus si a de jos...:)

Ambasadoarea spunea...

Si niste amintiri, nu?:)

anca oprescu spunea...

Daaa, despre el, inaltu' si frumosu' de 20 de ani...amintiri de cand eu eram la varsta lui de-acum avandu-l deja...si despre prospatura de 8 ani care ma unge cu creme"de batranete" si planuieste sa-mi ia fardurile si esarfele cand "o sa ma misc mai greu" :))))

Ambasadoarea spunea...

A, ce frumooos!...

Evergreen spunea...

Tare faina insemnarea asta. Tare de tot!!! :* Mamico, cand creste Iris sa-i dai sa citeasca