joi, 22 decembrie 2011

3.0

La 16 ani credeam că la 30 ești în toiul bătrâneții. Mă uitam la oamenii care aveau vârsta asta și-mi spuneam o, săracii, cum or fi ajuns aici? Mi se părea că ți se încheie viața și că nu mai poți face altceva decât să aștepți să mori. E drept, nici nu aveam în jurul meu personaje de tip Demi Moore, care să mă facă să-mi schimb părerile și, oricum, eu credeam că o să am 16 ani forever.
Ăsta e ultimul an când nu am 30 de ani. Trăiesc ultimele luni sub imperiul lui 2. Ciudat. Simt gâdilituri în stomac când mă gândesc la asta și-mi vine să râd. Eu, 30? Ha! Păi eu nu arăt de 30 de ani. Sau cel puțin nu arăt ca cei care mă făceau la 16 ani să-i consider bătrâni. Ok, am niște fire de păr alb (astea de-a dracu' n-ar cădea) și niște pui de riduri (de expresie, că mă încrunt de-o mie de ori pe minut și râd cu toate măselele minus una), mă doare spatele (din fericire, suportabil, față de cum eram acum câtva timp) și nu mai am energia unei gazele pe câmpii. Sunt, însă, una dintre femeile care par încă adolescente. Tot nepieptănată, tot cu blugi și teneși și haine colorate. Ok, nu mai am 49 de kg și pătrățele pe abdomen (de fapt, nu mai am abdomen :p), dar am așa o stare... de parcă, deși am 16 ani, pot să mă joc și cu viața de om mare, pot să fiu și aici și dincolo.

E din cauză de ochi albaștri, de jucării împrăștiate în toată casa, de haine mici puse la uscat, de cutii de lapte și lingurițe colorate. Mă uit la ea și asta face să crească în mine o făptură forever young și nici nu contează că poate fizic nu m-arăt așa. Copilul ăsta mă face să nu-mi vină să cred, să stau să mă-ntreb e aievea?, e al meu?, am ajuns aici? sau e un vis?. Vreau să mă fac mare odată cu ea. Vreau să-i fiu partener nebun de joacă, vreau să ne uităm împreună la desene și la filme, vreau să mânjim cu viteza a 20 de degete pereții, vreau să ne lăsăm părul lung și s-alergăm prin soare, vreau să ne dăm în toate tiribombele de la mare și să țipăm ca apucatele de streche.
Scriu, pentru că nu vreau să uit toate astea, atunci când rolul de adult mă înghite.

2 comentarii:

Andrada spunea...

zere iz no diferenceeee. Look at mi. :D

Ambasadoarea spunea...

Cred, nu sunt sigura, dar cred ca as fi avut criza lu' 30, daca nu era broasca in viata mea. Pt ca pe-aia de 25 am avut-o. Not funny :D

Poate ne vedem, fata, la anu'.