Îmi plac femeile, într-o zi o să fiu și eu una

Femeile se pot reinventa la 40 de ani și-atunci fac totul să strălucească în jurul lor. Căci pentru femei nu e niciodată prea târziu. Femeile își păstrează umorul și cînd își pierd mașina într-un accident și când mai au bani doar de pâine. Căci pentru femei nimic nu e prea puțin. Femeile nu cunosc noțiunea de imposibil când e vorba de copiii lor. Căci pentru femei copiii sunt totul. Femeile își dau ojele, blugii, rochiile, mărgelele și ugg-ii altor femei. Căci pentru femei lucrurile nu sunt mai importante ca oamenii. Femeile pot râde și plânge în aceeași scenetă. Căci femeilor nu le e nimic indiferent. Femeile se joacă, dansează, inventează. Căci femeile nu îmbătrânesc niciodată. Femeile pot și când nu mai pot. Căci pentru femei nu există nu pot. Femeile sunt uimitoare și în treburile cele mai mărunte. Căci femeile nu știu să nu pună suflet. Femeile gândesc și simt pe note înalte. Căci pentru femei, unde nu e intensitate, nu e nimic.

Nu-mi mai încap în minte, e un tărăboi în camera de sub părul meu de nu mai știu de mine. Ce faci când (teoretic) crezi că ai putea face totul, dar (practic) ți-e clar că nu știi să faci nimic? Când ești mândră că ai în viața ta femei cu wou în frunte, dar simți că nu le dai nimic înapoi, că tu te îmbunătățești, te umfli și te dezvolți, dar schimbările astea sunt atât de mici (deși importante) atât de la rădăcină, că nimeni nu vede, nimeni nu simte, nimeni nu crede, și tu te simți tot singură și nesigură și fricoasă și-aștepți să te ia pe sus vântul de la miazăpoate și să te așeze într-o poziție favorabilă, demnă de tine. Nu mai orbecăi! Nu mai cerși! Nu mai aștepta para mălăiață! Stop chasing (too much) butterflies! Just pick one și du-te cu el! Nu mai face juma de drum cu unul, câțiva pași cu altul, doar ca să te-ntorci la cel dintâi, ca să visezi la un al treilea, în timp ce te mai lamentezi puțin, după care să-ți alegi la nervi unul nou și colorat, dar despre care nici nu știi nimic și, culmea, mai și fuge de tine.

Să presupunem că tu ești aici, în punctul ăsta, dar îți dorești să fii acolo, în punctul ăla. Ce poți face? Care e distanța cea mai scurtă dintre 2 puncte? Vizualizează mental linia (ta) dreaptă și mergi pe ea până la capăt. Poate finalul n-o să fie ce ai sperat (în parte și pentru că dorințele își schimbă forma pe măsură ce lucrăm la materializarea lor), dar tot îți rămâne experiența călătoriei. Și uneori, fix despre asta e vorba.

Dacă vârsta, starea civilă și reproductivă (:p) mă trimit din start în loja femeilor, eu simt că n-am ajuns încă acolo. Dar și când o să se-ntâmple asta...