Oh, brad frumos!

Poate n-aveți ce face. Poate n-are el ce face. Poate vreți cu orice preț să nu stea degeaba. Eu vă-nțeleg și vă susțin :D
În momentul în care mi s-a aprins în cap ideea asta, am și pus mâna pe telefon:
- Bă, ne trebuie un palet!
(accent pe ne, implicați-l de la început în poveste :)))
- Ce prostii mai ai în cap?
- Da' nu-i nici o prostie astaaaaa, mă, e un brad.

Și-a venit după vreo 2 zile c-un palet. Eu am multe ideiproaste, ar spune unii, dar Pinterestul e mult mai tare ca mine. Problema cu el e că te face să crezi că e de ajuns să vrei ceva ca să și faci, iar talentele mele la lucru manual sunt ascunse bine, foarte bine, atât de bine că nimeni nu poa' să spună că le-a văzut vreodată. Noroc Ghinionul meu e că am voință!

Așa că, cu voința atent direcționată spre domnul beau, m-am închis în altă cameră unde mă făceam că strâng jucării, dar în realitate mă ascundeam cu Iris prin dulapuri țipând tot la el să ne găsească. Adică nu era de-ajuns că i-am dat așa o sarcină complicată, trebuia să mai și distreze copilul. Yes, sunt groaznică!

Dacă nu aveți liniște până nu faceți ceva perfect, absolut perfect, nu vă apucați de treaba asta. În rest, e mișto, copilul e încântat, tu mulțumită că, iată, ai mai făcut ceva, deși, dacă ați fost atenți la poveste, eu n-am făcut chiar nimic. El a tăiat și prins stinghiile alea (nu, bradul nu-i șui, e special touch acolo:p), iar Iris a împodobit.

 

Deși planul a fost să-l vopsim alb/verde/roș', deocamdată îmi place așa. Nu e finalizat, nu are stea în frunte și nici nu-i încheiată operațiunea împodobitului (mai ales că după ce le înșiră pe toate, Iris ia toate ornamentele alea, le ascunde prin poșete și vine să mi le vândă mie, pardon, nu mie, domnișoarei mami:p), dar până la Crăciun terminăm noi (și dacă nu, Crăciun mai e și la anu'. și la anu'.). M-am grăbit să vă arăt ca nu cumva să ratați așa treabă grozavă (:p) și ca să am timp să vă mai arăt și altele. Yeees, mooooore!