Bucurarul

Conform DEX: 1. ființă specializată în bucurii, 2. care vine să bucure.

• Ai o zi care-și bate joc de tine, îți pune piedici și te-nghiontește cu obiecte contondente în coaste sau ochi. Când să te așezi ghemuit pe jos și să aștepți să mori, pac!, Bucurarul te ridică de subțiori, te scutură de praf și te trimite într-un weekend reparator în Maramureș, să zicem. Zici bo'daprosti? Zici.
• Sau. Te împiedici ca vita și belești în bot pantofii noi, scumpi, dar mai ales minunați. Bucurarul este pe fază și-ți fâlfâie prin fața ochilor un cupon de reducere de 99% chiar la magazinul de unde i-ai cumpărat. Zici bo'daprosti? Zici.
• Sau. Copilul tușește IAR. Când să-ți bagi gheara-n gât și să fugi căpiată pe câmpii, Bucurarul te târâie în cabinetul unui pediatru, de unde pleci liniștită. Zici bo'daprosti? Zici.
• Sau. Ți-e poftă de leșini de cozonacul bunicii. Bucurarul îi sucește mințile-n cap și o face pe femeie să se trezească la 4 dimineața ca să poată să ți-l aducă la prima oră, înainte să sune alarma telefonului, la nas. Zici bo'daprosti? Zi săru' mâna, mai bine.
• Sau. Te simți bătrână, bolnavă și mai ȘI plouă. Bucurarul se ia cu mâinile de cap, sătul de tine, dar înainte să-și dea demisia, te trimite la un curs intensiv de defrișare, înfrumusețare și despăduchere internă. Zici bo'daprosti? Zici, dar și ceilalți zic.

Nu văd nici un motiv pentru care Bucurarul, cu ocupația lui profesională de a bucura, să nu figureze în Codul ocupațiilor din România, și asta cât mai urgent posibil. Cu plăcere, mr. President, now make it real!:p