miercuri, 2 septembrie 2015

Radiografia ultimului weekend de vara

Sau despre cum uneori universul nu e chiar atat de gica-contra cum ni  mi se pare.

- Voiam sa va intreb daca vreti sa mergeti cu noi la mare maine, ii zice mama lui chiar lui.
Aaaauzi la eaaa, daca! Daca vreau sa ma culc pe mare, intr-o pluta personalizata, daca vreau sa-mi las burta sa umble sloboda pe plaja, intr-un costum deux-pieces, burta pe care n-o mai vazuse soarele atat de intim de mai bine de 6 ani, desi am fost la mare in toti anii astia, daca vreau sa-mi vad copchila chitaind de fericire, daca vreau sa-mi infig picioarele bine in nisip in timp ce stau intinsa pe burta si ma uit in gol ca bou' (activitatea mea preferata, mai ales la mare), daca vreau sa respir aerul sarat si sa ma bucur ca sunt acolo, ca suntem acolo, fix asa, in formula aia. Daca?!

In 10 minute eram cu 2 genti burdusite de prosoape, haine si jucarii de nisip, la usa. Dupa 4 ore jumate de somn, ne kindoftrezim si purcedem. La 8 eram in Costinesti (o statiune pe care o cam hate, asa, dar date fiind imprejurarile, cu 3/4 din neam deja acolo, hai, fie!). 

Si-aici buchete mici de bucurii: bucuria irisului de a sta infasurata ca o caracatita in jurul meu, chitaind intruna cand o invarteam in apa si-o saltam deasupra valurilor mici, bucuria ca mama lui s-a lăsat cadorisita de sf Alexandru (ziua ei de nume), ca am fost cazati toti (dc erau si ai mei, chiar eram tot neamul la Costinesti) in vile apropiate, luna galbena, ametitoare, întinsă pe suprafata apei, ca o pisica lenesa, picioarele mele in nisip, berea rece, uitarea in zare, valurile inflorite la mal si senzatia pe care o ai cand intri prima oara in apa, Iris in rochia mea, murdara de sana la bot si topaiala ei fericita, pozele proaste făcute cu telefonul si pozele perfecte făcute cu inima.
Cand viata vine cu pumnii plini de nisip, mai bine faci un castel decat sa-i arunci in ochii cuiva:p

Niciun comentariu: